There is a light you can’t always see

Posted in true frames of my mind on Octombrie 30, 2014 by Mindframes

O tona de lucruri s-au intamplat de cand nu am mai scris.

– 100happydays challenge: minunat: timp de 100 de zile am gasit motive sa fiu fericita in fiecare zi. mi-am gasit in fiecare din cele 100 de zile un lucru care sa ma binedispuna. si a meritat.

– ne-am facut publica logodna(intre timp doar ce mi-am pierdut inelul de logodna, sper sa il gasesc)

– mi s-a micsorat salariul super mult, motiv pentru care mi-am dat demisia.

– mi-am gasit un job in perioada de preaviz si mi-am luat-o in freza pentru ca aia in ultima zi de perioada d proba mi-au dat papucii intr-un mod marsav si josnic.

– imi caut din nou de lucru

– prietena mea a nascut o fetita minunata, de ziua mea

– intentionam sa ii luam lui Levi un partener de joaca

– am adoptat-o pe Sassy, o pisica a unor oameni cu care nu se mai intelegea, am dus-o la matusa mea , nu s-a inteles nici cu ea, acum a ajuns la noi

– dupa 8 luni de cautari am gasit locatia pentru nunta de la anu

– tot caut rochii si nu ma hotarasc

– tot pe tema asta am mereu discutii cu furnizori si oameni care ma vor ajuta la nunta

– am avu vreo 2 depresii: una de ziua mea si una dupa ce am ramas fara job, am plans anul asta mai mult decat am plans in toti ceilalti adunat

– am vandut masina

– am tinut un stil de viata sanatos si echilibrat timp de 6 saptamani

Astept vremuri mai bune si mor de ciuda ca nu gasesc o modalitate de a face ceva, de a face eu lucruri: vreau sa ma duc la un angajator sa il strang de gat sa ii spun ce buna sunt eu si ce fraier e el daca nu ma alege pe mine. Vreau sa ma duc la un fotograf sa iil scuipintre ochi sa ii spun ca e dement daca isi imagineaza ca platesc 1000 de euro pe cateva sute de poze avand in vedere ca vreau o singura sesiune foto de instantanee neprelucrate nu 5 sesiuni in 7 locatii si mii de poze prelucrate. Vreau sa gasesc rochia perfecta pentru mine si sa nu coste cateva mii de euro. Vreau sa se termine perioada asta si sa fie iar liniste si pace, vreau sa nu ma mai gandesc daca am bani sa iau paine sau daca pot sa imi iau o ciocolata. Vreau sa rezolv toate cacaturile astea mai repede.

and then there was quiet

Posted in true frames of my mind on Martie 8, 2014 by Mindframes

new red pants on the chair
an open box with yellow shoes coming out of it
an unzipped orange dress falling off my left shoulder
the dim light covers all of this.
just the dim light and a lot of quiet
My head hurts from so many thoughts and in the background you can hear dear old music. It’s funny how so many things can happen when nothing happens.

This is my description aparently :)

Posted in true frames of my mind on Februarie 21, 2014 by Mindframes

You may be a little rough around the edges, but you’re just doing your job. You’re also super loyal.

Clarity

Posted in true frames of my mind on Februarie 5, 2014 by Mindframes

sunt unele momente in care lucrurile imi devin foarte clare, in care totul pare asa usor, in care am toate raspunsurile de care am nevoie si parca mi s’a ridicat ceata de pe creier si acum stiu bine ce vreau,ce trebuie,ce e bine.
sunt unele momente in care degetele ma trag spre pix, sau tastaturi, spre caiet sau spre monitor si parca ma parasesc pe mine cea constienta si doar turui idei care tin de mult sa explodeze din mine dar care erau cumva blocate.
e ciudat cum un devin ca o baba superstitioasa sau ca un copil mic atunci cand visez cine stie ce bazaconie. uneori ma ridic din pat incurajata, alteori ma ridic precauta, iar in alte dati ma trezesc si incep sa sun lumea sa’i intreb daca sunt bine.
cica daca te gandesti mult la lucruri rele intr’un final ajungi sa le atragi. nu stiu cum vine treaba asta, daca e asa de ce nu se aplica si la alea bune?
vine o vreme cand parca vrei sa teupgradezi dar e ceva mereu care te impiedica si alteori iti vine sa te iei la palme ca ai asteptat atat.
mi se intampla sa ma trezesc la realitate si sa imi amintesc de mine si sa imi para ca am cam fost pe pilot automat in ultima vreme. periodic. neschimbat. si atunci imi dau seama ca m’am trezit din dor de mine. trezirile astea sunt cele mai brutale si cele care’mi provoaca cele mai multe griji.
alteori ma balacesc in ignoranta si minciuni, imi torn iluzii impreuna cu laptele din cafea si’mi pun palaria delasarii pana la urmatoarea trezire.
de cand ma stiu am fost omul extremelor. obicei prost.
mi se mai intampla uneori sa ma mai trezesc vorbind cu niste oameni dragi mie despre una despre alta ca sa ajung in minte la o concluzie cum ca ar trebui sa le exteriorizez si lor temerile sau framantarile mele, doar-doar ce’or rezona si ei cu ele sau cu mine si mi’or da vreun sfat, sau vreo parere. alta treaba nasoala, valorez mai mult ce cred altii decat mine. mie daca mi se pare ceva, pana nu am confirmarea sau aprobarea altuia nu sunt bine. de unde asta n’as putea sa zic dar trebuie sa sap eu sa aflu. poate data viitoare cand ma trezesc.
ce scriu eu aici n’are nici un sens. eu nu scriu, eu traiesc si asta nu se intampla sa se poata repeta. secunda asta nu o voi mai recupera si nici nu pot s’o imortalizez altfel decat prin scris, cu speranta ca poate’mi amintesc de mine asa, nedistorsionat, clar si simplu si poate ajung unde vreau. desi daca analizez bine si de mine ascult, inainte de a asculta de mine.
da’ apoi e usor sa scri la 3 dimineata,mai usor decat sa te trezesti la 7 si sa traiesti.

Skinny love

Posted in true frames of my mind on Octombrie 24, 2013 by Mindframes

Mi-am luat telefon nou.
Tableta ma costa 1300 de reparat.
I gave to charity 1100 this month, si nu mai am niciun ban …
I lost a job i didn’t even have.
Bought some shoes
Lost a new business
My life could be better but i don’t expect it to

Vorba lunga ….

Posted in true frames of my mind on Septembrie 18, 2013 by Mindframes

Am revenit la dezamagirea mea fata de lumea asta, am intrat intr-o stare de apatie. Mai bine zis nu reusesc sa ies din ea. Pana acum dateam vina pe cevaprobleme avute, dar mai nou, am rezolvat si probleme si apatia nu dispare. Cred ca pana acum am profitat de ea ca sa imi scuz lipsa de interes si sa o exagerez iar acum nemaiavand scuza pentru ea incepe sa ma ingrijoreze.Sau ceva de genul.
Oricum, daca nu va intelegeti cu mine, nu insistati pe moment, reveniti ulterior si poate aveti noroc.

On a different topic, ca in fiecare toamna nu stiu in ce sa ma imbrac si ba mor de frig ba mor de cald. M-am decis ca de maine sa imi fac un jurnal cu temperaturile si hainele ca sa stiu la toamna cum sa fac.

Nu am mai citit nimic de prea mult timp. Mi-e rusine de cartile alea care se uita la mine cu ochi mari de caprioara, dar n-am ce sa fac momentan ca sa trag de mine.

Ma tot ciondanesc cu o colega, nu prea imi place sa fie lumea needy pe langa mine si nu am nici manusile intotdeauna la birou pentru o purtare adecvata. Oh well, va trebui sa rezolvam noi cumva.

Am intrat in robotel mode, fac lucruri automat repede, multe,dar nu prea simt nimic pentru ele, despre ele sau datorita lor.

Sunt cam deprimata ca nu prea sunt unde vroiam sa fiu la 25 de ani. Aveam asteptari mai mari de la mine.

Mi-a cazut tableta din mana si s-a spart, mi-e dor tare de ea,mi-am pierdut tot calendarul, toate parolele, toate notitele, tot. Cred ca stricaciunea e atat de complexa ca nici astia nu stiu sa o repare daca de vreo 10 zile nici macar nu m-au sunat sa ma intrebe daca accept suma astronomica de plata ca sa poata incepe reparatia, care si aia mai dureaza 15 zile. S-o vedem si p-asta.

I-am zis unui amic de-al alor mei, la o discutie asa random, ca mai mult de 500 ron nu dau pe reparatie,prefer sa o vand la un pret mai mic si sa imi iau alta cu diferenta. EL, oportunist din fire mi-a zis ca poate i-o dau lui. Iic pretul si imi sare in cap ca e prea mult, ca ala e pretul de noua. I-am zis ca de fapt este o treime din pretul ei noua cu tot cu docking, care e intact la care tipul incepe sa ma balacareasca, ce fac eu cu asemenea instrument, ca nu isi face banii, ca nu am avut de ce sa il cumpar, etc. Si ii arunc si eu una, „da tu daca o luai degeaba fara sa stii cu ce se mananca la pret nu era tot acelasi instrument nefolositor, sau fita ta e mai valoroasa ca a mea?”Mna…si de aici tine-te Marie ca n-am mai scapat de el.

Pe zi ce trece ma tot conving ca ar trebui sa ma incojor de altfel de oameni, insa inabilitatea mea de a refuza lumea se pune contra. Si parca se si vede pe fata mea ca-s mototoala si numai p-astia ii atrag. Sa vad cum o scot si p-asta la capat.

In iulie Levi a facut pipi pe telefonul meu, mult iubit, telefon amarat si trecut prin multe cazne la viata lui. Am incercat in zadar sa-l resuscitez. ASta e, nu mai vrea.Acuma e septembrie si tot trag de mine sa imi iau altul nou, dar nu sunt omul care sa fie interesat de telefoane. Dacas-ar putea sa gasesc altul tot ca ala, dar nu de la bisnitari ce tare m-as mai bucura. Pana atunci stau cu telefoane de imprumut si incerc sa uit de dragostea mea telefonica.

Mai multe vor urma …

Munca e bratara de aur, colegii insa …

Posted in Cariera on Septembrie 12, 2013 by Mindframes

Soferul sefului meu cotrbaie pe biroul meu si eu ii fac observatie iar el se supara pe mine.
Femeia de serviciu are impresia ca daca sunt tanara si ea in varsta si cu tupeu de autobaza poate sa nu faca ce trebuie si sa mi se suie in cap.
Un coleg a refuzat sa ma ajute sa pornesc masina ramasa fara baterie pe strada alaturata,just like that, no reason.
Agentia de turism imi face o rezervare de hotel, fara sa am emis deja biletul de avion si cand anulez calatoria ma anunta ca am de platit prima noapte de cazare, desi daca sunam eu direct la hotel si anulam nu exista nicio penalizare.