Archive for the Uncategorized Category

Momente inspirate

Posted in true frames of my mind, Uncategorized on Martie 20, 2012 by Mindframes

In fiecare seara, cand pun capul pe perna ma apuca inspiratia. Parca sunt ca betivii, care dupa cateva pahare cu vin incep sa filizofeze. Nu stiu cum de se intampla asta dar eu seara, sunt iluminata. O fi de la noua veioza, instalata de F. deasupra capului meu ca sa nu ma mai doara ochii cand citesc, o fi de faptul ca in sfarsit parca ma mai linistesc un pic, nu stiu concret de la ce dar eu atunci incep sa am idei. Si cand ma lovesc astfel de momente, sunt 2 variante : fie imi notez ce am gandit si a doua zi imi dau seama ca am uitat ce urmaream, sau ce voiam sa zic, fie ma ridic sa scriu pe blog si atunci imi dau seama ca idea nu era asa de elaborata si mai bine adormeam.

Anunțuri

Fara diacritice

Posted in Uncategorized on Octombrie 27, 2011 by Mindframes

De foarte multe ori propria-mi ignoranta ma uimeste.

8’8’88

Posted in true frames of my mind, Uncategorized on August 8, 2011 by Mindframes

Azi, am gasit asta :

Cartea de bucate

Posted in Funny, Problema lu' Ali, true frames of my mind, Uncategorized with tags , , , , on Aprilie 14, 2011 by Mindframes

Mă învârt şi mă răsucesc, pentru că nu ştiu cum să fac să îi impresionez pe ai mei. Vin în vizită, (iar!) weekendul ăsta şi aş vrea să le fac ceva frumos (estetic) şi gustos de mâncare.

Cum eu nu ştiu să gătesc , cum nu prea am cu ce, şi cum nu prea ştiu de unde să încep, aici am mari probleme.

Pe de altă parte, trebuie să fie şi ceva uşor (eu încă sunt la dietă :))) – dacă nu uit weekendul ăsta).

Unde e Bubulina lu’ Bănică ? Am mare nevoie de ea.

LE : am gasit. Voi face pui cu miere si orez si ca desert red velvet cupcakes.  🙂

Inovaţie a la bunica

Posted in Funny, true frames of my mind, Uncategorized with tags , , , , on Aprilie 4, 2011 by Mindframes

Bunicu a uitat buletinul în buzunarul de la haină.

Bunica a spălat haina, cu tot cu poza din buletin a bunicului.

Bunica a văzut că a făcut o poznă şi s-a gândit să o repare. A băgat buletinul ud în cuptorul cu microunde.

Poza bunicului s-a făcut scrum.

 

Mai jos, 2 poze cu bunicul la petrecerea de ziua lui.

Romantic Porno

Posted in true frames of my mind, Uncategorized with tags , , , , , on Martie 25, 2011 by Mindframes

Ăsta este titlul cărţii lansate de Piersic Jr. anul acesta la Humanitas. Am fost şi aseară la Godot, la lansare.

A fost frumos, a fost scurt, ceea ce a fost tocmai potrivit având în vedere că era destul de aglomerat, şi nu cred că ar fo fost cineva încântat să stea o oră în picioare să audă cum jurnaliştii noştri din ce în ce mai prost pregătiţi îl întreabă pe autor „Da’ …tatăl tău a citit cartea?”.

Nu ştiu exact ce are acest Florin Piersic Jr. dar are un „ceva” care te face să te simţi în largul tău. Organizatorii, zâmbitori şi calzi te întrebau dacă ţi-a plăcut, dacă mai stai, te întâmpinau cu urări şi ştiau fără liste exact cine are invitaţie, cu cine şi ce au vorbit. Erau tineri şi calzi. Nimic rigid, nicio mască de intelectual în spatele căreia să se ascundă.

Uneori nu ştiu dacă această naturaleţe şi dezinvoltură este un lucru exersat, studiat şi care are o coregrafie bine pusă la punct şi gândită, sau dacă este într-adevăr ceea ce pare. Vezi un om emotiv, uşor stânjenit şi atunci praca îţi pierzi şi tu din rigiditate văzând personajul principal puţin copleşit de atenţia care i se acordă.

Mi-e greu să descriu atmosfera, parte fiindcă nu citesc carti suficient de inteligente încât să îmi dezvolt vocabularul corespunzator şi să ştiu să îmi exprim gândurile, parte fiindcă pentru asta trebuie să fii acolo că să simţi pe propria piele.

Despre carte, deşi autorul pretinde că „nu e ceea ce pare” comparativ cu titlul, mie mi se pare că e exact ceea ce pare. Un porno romantic, în spatele căruia se ţes sentimente, se intersectează gânduri şi trăiri, iar simţurile nu mai ştiu care cu ce se ocupă. Este un porno pe care şi pudicii îl pot cîţi. Mai ales ei.

Nu mă pronunţ asupra tehnicii, am prostul obicei de a citi tot şi pe deasupra îmi mai şi plac, inclusiv cartea cu pisica (pentru cunoscători) insa pot spune că pe alocuri abundă în imagini care mai de care mai twisted şi atunci mă blochez. Au fost părţi în care parcă m-am pierdut, părţi despre care Piersic zice că „a mers până la capăt şi apoi s-a întors”. Şi are dreptate.

Dupa lansare, a urmat un mic recital Urma.

A fost simplu, scurt şi concis, cochet şi mi-a placut pe de-a-ntregul.

 

LE : Profit de această ocazie, pentru a ruga frmos persoana care a împrumutat „opere cumplite” de la mine, să mi-o returneze asap. Mulţumesc

Bagaje bagaje bagaje

Posted in true frames of my mind, Uncategorized on Martie 22, 2011 by Mindframes

După îndelungi obstacole, a căror caracterizare ţine mai degrabă de teatrul absurdului, am reuşit să intru în posesia unui minunat apartament. Zic posesia că sună frumos, de fapt va trebui să muncesc fără încetare 28 de ani de acum încolo pentru a reuşi să plătesc valoarea lui. Dar nu-i pică pe bănci, nu muşti mână care te hrăneşte.

Toate-s bune şi frumoase. Dulapurile sunt dotate cu borcane cu murături şi găleţi cu cremă de ciocolată. Am prosoape roz şi verzi, încadrate în tema generală pe care mi-o doream, dar la care a trebuit să renunţ din motive de nu-am-bani-să-mi-permit-extravaganţa-de-a-schimba-mobila-de-câte-ori-mă-plictisesc.

Şi cum spuneam de numitele bagaje. Dă-i şi organizează, fă liste, cumpără cutii, etichete, markere, goleşte dulapul, sertarele, adună tot în urma ta şi căra-le cu trudă în viitoarea locuinţă, proaspăt dezinfectată, lustruită.

Abia când începea frumosul [despachetatul, invadarea spaţiului ăla imens şi personalizarea lui] pac! mă loveşte pana de curent. Să intru în panică ? Să stau liniştită? Mă duc să verific panoul de siguranţe. SUUUUUPER ! ce de butoane ! galbene şi negre, şi ce de scris minuscul. Ia să apăs eu pe aici, să vedem ce se întâmplă ? Apăs un buton galben că pare mai special. Negrele butoane vecine sar ca arse [sperăm să nu fie aşa]. Apoi dau fuga în apartament să verific efectul. Urcând scările, câte două – câte trei, mă şi imaginam eroul care a adus curentul. Când colo – beznă. Bun, mai încercăm, sunt o mulţime de butoane acolo. Şi mă apuc vitejeşte să apăs butoane-să aleg pe scări cu sufletul la gură pentru a verifica rezultatul mult aşteptat. Şi … nimic. Aprinde becurile, stinge-le. Nimic. Atât butoanele albinuţe din casă cât şi cele de pe scara blocului rămâneau încăpăţânate.

Şi aşa apucă-te cu luminiţe şi prelungitoare de pe unde găseai o priză funcţională şi despachetează bagajele plimbându-te cu lampa – când la cutie – când la dulap.

Ehei  şi atunci când termini, ştergi fruntea de sudoare şi ridici lampa să îţi admiri munca.

Şi când crezi că  singurul loc în care mai licăre vreo lumină e în capul tău plin de speranţe, atunci laser frate ! „Ţi-au pus ăştia contoru'”