Interviul de angajare – un alt punct de vedere

Disclaimer: Ma adresez din proprie experienta, unor rookies in privinta interviurilor, a relatiilor profesionale si vorbesc din punctul meu de vedere, nu din cel al unui profesionist, pentru ca mai mult de un semestru de optional Managementul Resurselor Umane, nu detin cunostiinte teoretice avizate.

Un aspect foarte important pe care multi il neglijeaza este reciprocitatea.
Pentru multi dintre cei care cauta un job, interviul de angajare este pur si simplu un hop pe care trebuie sa il treaca pana la a avea un venit stabil. Este lesne de inteles ca de aici apar multe probleme, de compatibilitate, de implinire, de cautare si de potrivire atat cu jobul cat si cu compania.

Trebuie avut in vedere faptul ca la un interviu nimeni nu este superior si cei doi interlocutori vorbesc de pe pozitii similare. Fiecare cauta sa gaseasca ce are nevoie in celalalt. Fiecare trebuie sa puna intrebari, sa poarte un dialog interactiv, sa stie ce cauta si sa spuna clar ce isi doreste.

E ca atunci cand mie imi e tare tare foarme dar in acelasi timp si pofta de dulceata de gutui. Si oricum as face ma intorc acasa cu un borcan de gem de prune. Ori negustorul m-a mintit si mi-a dat altceva, ori eu am acceptat compromisul, de foame.

Asa e si cu angajarile astea. Analogia merge in ambele sensuri. Angajatorul nu doreste sa fie mintit de candidat, in privinta competentelor si a experientei si se asteapta sa angajeze un om cu un anumit profil, pe care l-a cautat, selectat si in care a avut incredere. Nu ii place sa descopere 3 luni mai tarziu ca de fapt proaspatul angajat nu are atata experienta si nu stie sa se descurce atat cat a dat de inteles, pe unde se aduna si niscaiva nemultumiri si eventuale vociferari si there you go, nimeni nu e multumit cu gem de prune.

In ceea ce ii priveste analogia pe candidati, mot-a-mot ei sunt acel cautator de dulceata despre care vorbeam, caruia negustorul ii da un borcan frumos si ii spune ca e plin cu ce a vrut el, dar cand ajunge acasa isi da seama ca e cu totul altceva. Acuma, mergand mai departe in registrul asta imaginar, omu’ fiind lihnit s-ar fi multumit si cu gem de caise, doar de i-ar fi spus ca nu se gaseste ce cauta el si de ar fi stiu de la inceput ce cumpara, dar in situatia in care i s-a bagat pe gat ceva ce nu a cerut, indignare lui este complet justificata. Deci , un angajator iti spune despre cai verzi pe pereti, iti povesteste cum zboara unicorni prin paduri verzi si mananca miere cu lapte din nuferii de pe balta si cand ajungi acolo iti dai seama ca padurea e de fapt un arbust si ca a secat si groapa lacului nu numai lacul.

Luati aminte, de foarte multe ori personalul de HR are tendinta de a exagera lucrurile, de a fi politically correct in descrierea companiei unui outsider. Lucru care este de inteles, ca doar nu te astepti la interviu sa iti spuna cat de mult ai voie sa intarzii, cate tigari poti fuma, cat de mult dse barfeste la Marketing si daca e sau nu restrictionat Facebook. De aceea trebuie sa fiti foarte atenti, la mimica, la gesturi, la intonatie si sa puteti citi printre randuri in descriea oferita. (Asa cum ei sunt atenti la a voastra) La sfarsit, puneti intrebari punctuale, la care nu s-ar astepta si urmariti-le raspunsul acela spontan, pentru care nu beneficiaza de un discurs bine pregatit dinainte. Apoi puteti face comparatia cu ceea ce vi s-a spus anterior, cat a fost “poezie” si cat a fost real.

Cam atat pana acum, va doresc multa bafta si sper ca ceea ce am spus eu sa va fie util in obtinerea unui job POTRIVIT pentru voi !

Osama si americanii

Tocmai cand incepusera stirile sa devina plictisitoare, cand razboiul Columbenilor, dupa ce Oana s-a impacat cu ma-sa, dupa ce am trait si retrait nunta regala comentata de toti expertii posibili si imposibili, dupa ce am vazut over and over again ce au facut romanii la Vama Veche si in paduri de 1 mai, pac ! ma loveste peste ceafa la prima ora : Osama Bin Laden este mort ! Obama se lauda la stiri, il vede lumea intreaba, si lui nu ii e rusine ca minte mai rau decat gazetele de 2 lei de la noi !

 Adică Osama locuia  in ditamai mansionu  ei nu  il găseau , cu toata securitatea si cu toate fortele lor ? ? ) Dupa ce au devastat atata se blocau de o porticica de casa ?

Daaa … si marmotaaaa…

Dieta – ep 3-9

Păi asaa, sa vedem  zilele 3-8 . Eram în grafic. Am început să mănânc ciorbiţe, pentru că mă cam săturasem de fructe şi salate. Îmi cumpărasem în ziua 2, 5 mini prăjituri ca să le am ca desert pentru prima săptămâna.
Va anunţ cu mândrie că ultima s-a uscat de nemâncata şi am aruncat-o aseară.
Daaaaaaaaaaaaar, alalteieri, o ducem pe colega A. la un suc, pentru a o vindeca de ziua extrem de proastă pe care o avusese, şi bineînţeles că vinul ars nu se bea pe stomacul gol, aşa că îşi comandă Ali Mic un sandviş de toată frumuseţea cu ceva cartofiori pe lângă.
Zic , asta e! Se mai întâmplă, o dată pe săptămâna…e acceptabil. După care, a doua zi,(mai exact ziua 8) se trezeşte, (tot ) A. că îi e foame şi să mâncăm o ciorbiţă. Eu, din exces de zel, zic :” nuuuuu stai aşa că îţi arăt eu unde şi cum se mănâncă bun şi ieftin!” şi plasez o comandă de meniu şniţel.
Toate bune şi frumoase, îmi vedeam eu de treaba mea, când la jumătatea mesei, îmi aduc aminte de faimoasa dietă, de faptul că mănânc şniţel, şi cartofi şi că beau Pepsi. Aşa că, ce-i făcut, făcut ramane,  am dat-o în bară şi am considerat ziua 8 şi seara 7 ca fiind o pauză , un concediu al stomacului departe de dietă.
Azi, în ziua 9,m-am reîntors la fructe, legume şi muuuultă apa ! aaa…şi am uitat să spun, că în weekend am renunţat la dulciuri, pentru a putea să beau Cola. Cam atât momentan despre alimentaţie.

Cu zen-ul e mai greu. Sunt agitată, nu mi s-au aliniat planetele, este o conjunctură nefavorabilă, mi s-a răstălmăcit chakra şi mi s-a deranjat feng-shuiul, aşa că dacă vă întorc câte-o replică de va las masca şi mă întorc cu spatele, sau dacă mă fac că nu va văd, sau cine mai ştie ce lucruri urâte, horoscopul meu de azi nu e bun. Toate s-au aliniat şi aliat deopotrivă pentru a-mi face in ciudă, şi pentru a-mi strica toate ploile. Numai că ploile sunt, in Bucureşti, dar nu la dieta mea.

Îmi cer scuze anticipat.

De citit nu am mai citit, nu mă spiritualizez, nu mă purific, că nu ţin post, nu mă spovedesc, deci nu ştiu cum aş putea să găsesc o stare de linişte interioară. E mai greu, sunt prea multe bârfe în jur, şi eu simt nevoie să le ştiu pe toate. Îmi pare rău, sper să reuşesc.

Dieta – Ep 2

A doua zi a fost muuuuult mai uşoară dar în acelaşi timp mai puţin interesantă. În prima zi m-am bucurat de euforia schimbării, dar apoi dintr-o dată nu mai era o noutate si parcă imi mai scăzuseră interesul si grija.

Nu mi-a fost greu, m-am învăţat repede cu disciplina. Şi ca să dau şi detalii, să nu se mai supere missmc2u pe mine, vă spun cam cum mă alimentez eu.

• 3 mese principale

 

• – mic dejun : fructe neapărat, preferabil ceva săţios, şi încă ceva : iaurt, biscuti simpli (fără cremă), cu cereale, un ou fiert, covrigi uscaţi.
• – prânz : neapărat o cărniţă : peşte sau pui (grătar sau la cuptor – FĂRĂ ULEI) – sunt bune şi fierte doar că mie nu prea îmi plac, şi orez sau piure. Fără salată. La desert fie un pătrăţel de ciocolată (dacă mă simt darnică), o lingură de dulceaţă /finetti,  sau fructe dulci (smochine, curmale,piersici).
• – cină : salată, de orice fel, în orice combinaţie.

• cel puţin 2 gustări : Gustările sunt între mese, la interval aproximativ egal şi constau în iaurt, fructe, o mână de stafide/nuci/alune/cereal, nuci (şi toată gamă de seminţe, mai puţin cele de floarea soarelui), pufuleţi simpli,  şi alte minunăţii făcute în casă. (de exemplu un bol de griş cu lapte). Nu toate la un loc bineînţeles. Aa şi o gustare nu înseamnă un bol între de căpşuni. Uneori la gustări, dacă sunt acasă, mănânc şi legume.

Câteva precizări : nu am ore fixe de masă, nu pot stabili să respect un regim timp de o lună două cu mese la ore fixe datorită programului meu de lucru şi a traficului din Bucureşti, însă încerc să fac în aşa fel încât o gustare să fie cam între două mese, şi mesele să fie în jurul orelor indicate, dacă nu se poate la fix.

Nu am renunţat la pâine şi nici nu o voi face. Mănânc, în schimb,  la salată, o felie (2 mici) de pâine neagră.

Cam asta e până acum cu alimentaţia. E foarte lejeră şi nu am alimente interzise, iar pe parcurs cu siguranţă voi simţi nevoia să mai adaug sau să elimin din ele.

Cu somnul, am schimbat programul. Maxim 23.00 – 23.30 (având în vedere că la 6.30 mă trezesc). Cu zenul, încerc să mă înţeleg, mai mult decât în zilele în care mă trezesc binedispusă şi tolerantă, şi încerc să păstrez o atitudine pozitivă şi optimistă şi când e puţin mai dificil să faci asta.

Cu exerciţiile nu am niciun progres dată fiind vremea schimbătoare de afară.

Dieta – ep 1.

Am trecut de prima zi. Concluzii nu prea am, ar trebui să fiu prea perspicace pentru a putea trage o concluzie cu aşa de puţine date.

Am mâncat sănătos, pe cât posibil, am mers pe jos, cât mai mult, am ieşit la aer la birou de 3 ori. Am dormit devreme, am stat puţin la pc.

Culmea e că de dimineaţă m-am trezit aşa de obositaaaaa…încât m-am trezit cu adevarat din somn abia pe la Victoriei. Ăsta poate să fie un semn bun. Ar fi trebuit să fiu obosită, la ce program încărcat am, şi cu toate astea nu eram până acum şi nu întâmpinam mare probleme la trezire, deci poate încep să întru şi eu în normalitate.

În legătură cu alimentele, somnul şi sportul voi poştă aici detalii doar dacă sunt cereri, însă mă îndoiesc că cei 5 cititori ai mei vor dori să ştie.

Având în vedere că nu sunt recomandate de medic, nu vreau doamne-fereşte să păţească cineva ceva.

Prolog

După ce Ali Mic a observat cu tristeţe că nu mai e chiar aşa de “mic” şi că acum este primită cu drag şi ea în categoria grea, a luat o hotărâre. Ali mic va ţine o dietă.

În planul original dieta include o atenţie sporită în mai multe arii, printre care amintim timid mâncatul, dormitul, sportul. De asemenea Ali Mic, s-a gândit că pentru asta are nevoie de alte preocupări aşa că va trebui să încerce să facă oareşce modificări şi pe la creieraş . În caz că reuşeşte să se ţină de dietă va trebui să ajusteze şi mentalitatea şi punctele de vedere. Adică va fi zen.

Acum, termin de vorbit la persoana a treia, în poreclă, despre mine şi zic aşa mai pe şleau, mă apuc de o dietă. Şi ca să fie treabă treabă şi ca să mă ţin de cuvânt, o să postez aici progresele [sau eşecurile ?], nu de alta, dar aşa am motive evidente să mă pup pe frunte sau să mă iau de urechi din când în când.

Nu urmăresc neapărat numărul de kg, nu mă înfometez, nu am alimente indicate sau contraindicate, nu am target pe orele de la fitnes. Nu e cură de slăbire, unde vreau să intru în costumul de baie de acu 100 de ani până la data x. O să fie mai exact un program pe care îl voi gândi şi adapta nevoilor mele, stilului de viaţă şi activităţilor mele zilnice. Dar aici voi reveni cu detalii pe parcurs şi îndată ce voi avea un plan bine pus la punct. Va fi un lucru mai degrabă simţit şi dorit de către organismul şi mintea mea, decât un tipar impus de medici, farmacişti, specialişti.

Cert este că voi încerca să fac o “curăţenie de primăvară” atât prin obiceiurile alimentare cât şi prin alte astpecte ale vieţii.

Sper să îmi iasă. Ţineţi-mi pumnii.

beLIEve in stories

A fost odata ca niciodata, o vreme in care povestile nu erau scrise pentru copii. Desi un numar mare de basmele povestite si repovestite chiar si de noi azi au fost scrise in Franta secolului 17, ele sunt mult mai vechi in variantele lor originale.

Multe dintre povesti au fost editate si modificate pe masura ce au fost scrise, cu inlaturarea elementelor intunecate si inspaimantatoare. Publicul vizat de aceste povesti s-a schimbat si el de-a lungul timpului. Colectia de povesti a lui Perrault, a fost scrisa pentru a fi prezentata la Curtea de la Versailles, si adesea se incheia cu un vers moralizator. In acelasi timp, alte povesti de o imaginatie cruda si terifianta au fost create de femeile puternic razvratite impotriva contrangerilor pe care le ridicau societatile lor restrictive. Initial povestile NU au fost scrise pentru copii.

Daca aruncam un ochi peste versiunile originale ale unor povesti cunoscute e lesne de inteles ca nimeni nu ar vrea ca un copil sa le auda. Mai jos, scurta descriere :

Flautistul din Hamelin

In aceasta poveste, orasul Hamelin sufera de o infestare cu sobolani cand apare un barbat care pretinde ca poate rezolva problema in scimbul unei sume de bani. Primarul accepta targul si  a inceput sa cante la flautul sau. In acel moment toti sobolanii din oras s-au adunat in jurul lui si el i-a condus spre un rau unde toti s-au inecat. Cand s-a intors dupa rasplata primarula refuzat sa il plateasca asa ca pentru a se razbuna flautistul a adunat cu ajutorul instrumentului lui magic toti copii din oras (in afara de un baietel olog care nu a putut tine pasul cu ceilalti) si i-a dus spre o pestera  de unde nu au mai fost vazuti niciodata.In varianta originala, copii au avut parte de aceeasi soarta ca si sobolanii inecati anterior.

Mica Sirena

In versiunea Disney, filmul se termina cu Ariel transformata in om pentru a se putea casatori cu dragostea vietii ei, Eric, intr-o ceremonie frumoasa la care participa atat oameni cati si oamenii marii. Dar, in versiunea initiala a lui Hans Christian Andersen, sirena vede printul casadorindu-se cu o alta printesa si ajunge in pragul disperarii. Ei i se ofera un cutit pentru a-l injunghia pana lal moarte dar ea prefera sa sara in mare si moare prefacandu-se in spuma.

Cenusareasa

In moderna versiune a acestui basm o gasim pe frumoasa Cenusareasa salvata de printul ei si toti traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Varianta originala, care dateaza din secolul I nu difera foarte mult, cu o singura exceptie, aceea a condurului de sticla.  Insa varianta cea mai sinistra este acea a fratilor Grimm, conform carora uratele surori vitrege isi taie efectiv parti ale picioarelor pentru a intra in pantoful Cenusaresei. Printul este alertat de 2 porumbei, care sfarsesc prin a ciuguli ochii surorilor vitrege, care ajung astfel impreuna cu mama lor sa cerseasca oarbe pe strazi.

Hansel si Gretel

In varianta general cunoscuta a acestei povesti, aflam despre 2 copii care se ratacesc in padure, si care in cele din urma ajung  la o casa din turta dulce care apartine unei vrajitoare oribile care ii inrobeste pana va fi timpul sa ii prepare la masa.  Ei gasesc o modalitate de a-i intinde o cursa vrajitoarei si o arunca in foc, reusind astfel sa scape. In varianta franceza a acestei povesti, in loc de o vrajitoare avem de-a face cu un drac. Insa acesta este mai viclean si reuseste sa scape de cuptor, si enervandu-se il pune pe baiat pe o capra (de taiat lemne) lasandu-l sa sangereze pana la moarte. Copii se prefac ca nu stiu cum sa se urce pe capra asa ca nevasta dracului, ca sa ii invete se urca pe ea si in timpul acesta copii ii ciopartesc beregata si scapa.

Scufita Rosie

Versiunea basmului cu care noi suntem familiari este aceea in care Scufita este salvata de vanator care il omoara pe lupul cel rau. Dar de fapt, varianta originala franceza (de Charlesn Perrault ) nu e atat de blanda. In aceaasta din urma, Scufita este de fapt o tanara domnisoara care uita drumul catre bunica si ii cere informatii lupului care o induce in eroare si fata ajunge astfel sa fie mancata si aici povestea se sfarseste. Nu exista niciun vanator, nicio bunica – doar un lup rau si o Scufita Rosie moarta. Povestea are si o morala, aceea de a nu cere sfat strainilor.

Rumpelstiltskin

Aceasta poveste a fost modificata de insusi autor, pentru a o face mai infricosatoare. In varianata originala, Rumpelstiltskin toarce paie transformandu-le in aur, pentru a fata care va fi condamnata la moarte daca nu indeplineste acest task. In schimb el ii cere primul ei nascut. Ea este de acord dar atunci cand vine ziua in care trebuie sa dea copilul nu mai poate sa o faca. Rumpelstiltskinii spune ca renunta la intelegerea facuta daca va fi capabila sa ii ghiceasca numele. Ea il aude din intamplare cantandu-si numele si asa reuseste sa ghiceasca corect. Rumpelstiltskin, furios, fuge si nu mai este vazut niciodata. Dar in varianta “imbunatatita” Rumpelstiltskin este atat de infuriat incat isi infige piciorul drept adanc in pamant si apoi se apuca de piciorul stang si se rupe in doua. Este de prisos sa mentionez ca asta ii aduce moartea.

Alba ca Zapada

In povestea Albei ca Zapada pe care toti o cunoastem Regina ii cere unui vanator sa o ucida pe fata sa ii aduca inima ei drept dovada. In schimb, vanatorul nu reuseste sa faca asta si ii aduce inima unui mistret. Disney nu a modificat prea mult acest aspect insa a omis faptul ca de fapt, in versiunea originala regina a cerut ficatul si plamanii fiicei vitrege  pe care urma sa le serveasca la cina in acea seara. De asemenea in versiunea originala Alba ca Zapada este trezita de tropalaia calului in timp ce este transportata de print la castel, nu gratie unui sarut magic. Este de natura necunoscuta ce urmarea sa faca printul cu corpul mort al unei printei. De asemenea in varianta fratilor Grimm povestea se termina cu regina fortata sa danseze in pantofi de fier incins.

Frumoasa din Padurea Adormita

In varianta cunoscuta a acestui basm printesa este adormita in urma unei intepaturi de fuior. Ea doarme timp de 100 de ani pana cand in cele din urma un print soseste, o saruta si o trezeste. Ei se indragostesc, se casatoresc si (suprize, surprize) traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Dar, din nefericire, in varianta initiala lucrurile nu stau asa de roz. De fapt asta este cea mai oribila dintre toate, trebuie sa o cititi ca sa ma credeti. In varianta originala, blestemul asupra fetei este de fapt o profetie. Si, partea cea mai socanta abia acum urmeaza : ea nu este trezita de sarutul unui print; regele, vazand-o adormita, ii cade draga si o violeaza. Dupa 9 luni ea naste 2 gemeni (cat inca este adormita). Unul dintre copii, infometat, ii suge degetul scotand astfel ghimpele care o tinuse adormita. Astfel ea se trezeste si descopera ca e mama a doi copii rezultati dintr-un viol.

Mai multe informatii gasiti Aici

WEB 3.0 ?

Citeam recent un articol in Money Express, despre viitorul in materie de internet.

Acolo se spunea cum ca  Mark Zuckerberg, creatorul Facebook, are un proiect indraznet, mai exact sa atribuie butonului “Like”, noi dimensiuni.

Ca sa exempific sa intelegem cu  totii, asta inseamna ca webul va deveni semantic, el va avea capacitatile de a intelege notiunile descrise de un text. De pilda, eu intru pe imdb.com si cititnd cronica unui film imi dau seama ca imi place, apas butonul “Like” iar aceasta informatie va fi adaugata automat pe pagina mea de Facebook, la categoria filmelor care imi plac. Astfel, titulul unui film nu va mai fi intrepretat ca si un text sec, ci va capata semnificatii pe care le va si intelegi si categorisi corespunzator.

Indraznet proiectul, asa cum spune toata lumea, insa in masura in care aceasta retea este utilizata corespunzator, acest pas va fi un progres urias.

Pai daca eu intru pe un site cu pantofi si apas butonul “Like”,  informatia este automat stocata pe pagina mea personala, dupa care primesc PM de la un marketer, care a fost suficient de ingenios incat sa isi creeze o pagina si sa relationeze cu clientii, fidelizandu-i. Este evident ca voi fi mult mai multumita de o vanzare, in timpul careia pot intr-adevar comunica cu persoana cealalta, fata de una mecanica,  in care vad ca singurul lucru pe care il vrea domnisoara care ma serveste este sa platesc mai repede si sa plec sa poata iesi la o tigara.

All in all, “as a comunicator”, as putea spune ca acest lucru nu este un lucru rau, ca nu ne putem teme de progres, ci dimpotriva putem sa il intampinam inca de la inceput,  invatand sa il utilizam corespunzator.

So..Thumbs up !

PC (plasarea de comportamente)

Uitati de Plasarea de Produse, a devenit invechita. Mai nou, sau mai intens ca pana acum, peste tot se poarta in materie de T.V , plasarea de comportamente : unele eco-friendly, unele bio-stimulatoare, altele pur si simplu sanatoase si recomandate. Asta, bineinteles se intampla in afara. Nu la noi. Asta este diferenta intre serialele de la noi si serialele din afara. Noi inca am ramas blocati in promovarea serialelor de tip “Bundy Family”. Noi inca mai radem de grotesc, noi parca dorim sa existe un caragiale in fiecare scenarist, si nu ne-am plictisit sa radem de oribil, sa apaludam mediocritatea.

Doar publicitatea parca parca da semne de o oarecare redresare pe scara moralului, insa aici e si parca o explicatie prin faptul ca multe din ele sunt doar dublate J. (i know..shameless).

In timp ce prin alte tari umorul are alte nuante, la noi pastreaza forma primitiva a umorului general de caricaturi, imitatii, exagerari.

Note from self : De ce sa o mai vad pe Naomi sau pe eu mai stiu ce personaj, ce non-valoare promovata intens imitata de un actor avid de publicitate si afirmare, cand oricum persoana ma enerveaza in starea sa naturala. Ma lezeaza, ma deranjeaza, mi se face scarba. De ce sa am dorinta de a privi acest personaj transformat intr-o caricatura si mai evidenta decat deja este? Poate intr-o zi vor pricepe toti, se vor destepta.

Revenind la subiectul de la care am pornit. Aceasta plasare de comportamente cum am numit-o mai devreme, trebuie sa fie una subtila, sa se produca cu ajutorul acelor asa-zise mesaje subminale. COnsumatorul nu vrea sa fie lovit peste cap cu mesajul “recicleaza!!!” “nu polua ¡” dar atata timp cat transmiterea mesajul se face usor sesizabil, si deloc agresiv exista mai multe sanse de reproducere a acestui comportament. De pilda, foarte putini vor observa ca un personaj a trecut la utilizarea de becuri economice, sau ca trunca o hartie in recipientul corespunzator, insa acest comportament este retinut si va fi mult mai usor de imitat.

Televiziunea a fost intotdeauna capabila de a face milioane de oameni sa reproduca anumite comportamente. Exemplele “tunsoare Beckam” sau “bretonul Lady Gaga” sunt foarte graitoare in acest sens.

Un foarte intemeiat motiv pentru producatori sa insereze astfel de mesaje este si faptul ca in zilele noastre cand privitorii de televiziune, au o innascuta abilitate de a urmari show-rile si a evita reclamele, astfel specialistii de marketing au o noua pista pe care o pot exploata.

Ramane doar intrebarea care ne bantuie pe toti, incepand de la regizor, scenarist si terminand cu noi, chiar in postura de consumator “ chiar vrem sa ne aminteasca televizorul sa facem sport si sa reciclam?” Cu cat mesajul este mai putin sesizabil, cu atat mai putin agresivi vor fi si privitorii. Ei nu vor sa li se tina prelegeri, ci sa fie amuzati.

Comunicarea – Intre esenta si absenta

Termen foarte complex. A incerca sa definesti comunicare este un proces destul de dificil, cu toate ca toti fiind practicanti ai acestei notiuni, o intelegem mai mult sau mai putin, atat la nivel practic cat si la nivel teoretic. De aceea m-am gandit sa impartasesc tuturor cateva notiuni despre comunicare, in ideea ca ne vor ajuta sa o practicam mai eficient si corect.

Prin urmare,  poate cea mai simplista definitie a comunicarii este ” In sensul cel mai larg, se vorbeste de comunicare de fiecare data cand un sistem, respectiv o sursa influenteaza un alt sistem, in speta un destinatar, prin mijlocirea unor semnale alternative ce pot fi transmise prin canalul ce le leaga” (Charles E. Osgood, A vocabulary for Talking About Communication”)

Insa cel mai important aspect nu este acela al definirii, cat cel a prezentarii anumitor caracteristici cruciale ale acestui proces.

Comunicarea este inevitabila. Orice comportament, orice gest reprezinta un act al comunicarii. Nu putem sa nu comunicam. Daca acceptam ca orice comportament are o anumita valoare comunicativa, ca nu doar mimica si gesturile ci si absenta lor este elocventa, vom putea accepta usor aceasta afirmatie initiala. E suficient sa ne gandim la cazul tipic de “non-comunicare” al omului care tace. Pozitia corpului, coloratia obrazului, stralucirea sau opacitatea si orientarea privirii, expresia gurii si nenumarate alte indicii, unele aproape insesizabile dar totusi percepute subliminal, ne ofera indicatiile metacomunicationale necesare pentru a descifra semnificatia reala a tacerii sale. Observatorul atent va confunda cu greu o tacere admirativa cu una plictisita, tacerea meditativului cu cea a maniosului aflat pe punctul de a exploda, tacerea stingherita a celui ce nu stie ce sa spuna cu cea incapatanata, sfidatoare a omului care nu te considera demn de un raspuns, tacerea primei intalniri cu cea din sala de asteptare a tribunalului, dinaintea pronuntarii divortului etc

Comunicarea este ireversibila, ea producand un anumit efect asupra receptorului.orice act de comunicare este ireversibil tocmai in sensul ca, o data produs, el declanseaza un mecanism ce nu mai poate fi dat inapoi ca cel al unui ceasornic. dupa ce l-am jignit pe interlocutor, zadarnic declaram ca” ne retragem cuvintele”, caci efectul spuselor noastre s-a produs, iar scuzele sunt tardive, intrucat acum se adreseaza altei persoane decat partenerului initial de discutie. Concluzia se desprinde de la sine: sa nu ne iluzionam ca revenirea asupra mesajelor transmise le-ar putea anihila efectele si, in consecinta, sa incercam sa exercitam un control cat mai strict asupra manifestarilor noastre comunicative, neuitand nici preceptul biblic potrivit caruia” nu atat ce intra in gura, ci ce iese pe gura il spurca pe om”. Cainta usureaza sufletul, dar nu anuleaza natura ireversibila a comunicarii.

Comunicarea este un proces continuu, partenerii actioneaza in permanenta, prin alternanta, fie prin stimul fie prin efect.  Un patron iti supravegheaza excesiv salariatii, argumentand ca altminteri acestia comit greseli, in timp ce ei se plang ca gresesc tocmai pentru ca sunt prea insistent supravegheati. Un sot se inchide in el din cauza ca nevasta il cicaleste necontenit, insa ea sustine ca o face numai pentru a-l scoate din aceasta stare de repliere si pasivitate. Un cuplu e invitat la o petrecere, unde, o noapte intreaga el sade intr-un colt si bea, pe cand ea flirteaza cu alti barbati. Ramasi singuri, cei doi isi reproseaza modul cum s-au comportat, fiecare fiind convins ca celalalt e vinovat deoarece propria conduita nu era decat un raspuns la purtarea partenerului. Sotul pretinde ca a baut de suparare vazand-o pe ea cum cocheteaza cu altii, iar sotia sustine ca s-a lasat curtata tocmai pentru a-l provoca si a-l determina sa-si schimbe atitudinea. La fel ca si in exemplele precedente, se remarca tendinta de a considera lantul comunicarii drept segmentabil in acte bine delimitate, interpretate arbitrar drept cauze sau efecte, in toate cazurile, conflictul intemeindu-se pe faptul ca ceea ce unii considerau cauza era pentru altii efect. In realitate, procesul urmeaza principiul spiralei, comunicarea este continua iar mesajele se interconditioneaza intr-o maniera complexa.

Oricum am defini-o comunicarea inseamna

- a fi impreuna cu …

- a impartasi si a te impartasi …

- a realiza o comuniune de  gand , simtire, actiune, comportamentului uman in ansamblul sau fiindu-i intrinseca dimensiunea informationala si relationala.

Voi reveni si cu alte notiuni si particularitati …